Francmasoneria nu este o societate filantropica sau o scoala filosofica, ci constituie un sistem mistagogic ce aminteste de vechile credinte pagane din care provine si a caror continuare si rod este. Acest lucru nu este numai recunoscut de membrii proeminenti ai lojelor, ba ei chiar declara acest lucru cu mandrie, afirmand literal: “Francmasoneria reprezinta supravietuirea credintelor antice si poate fi numita pastratoarea lor”; “Francmasoneria izvoraste din misterele egiptene”; “umilul atelier al Lojei Masonice nu reprezinta altceva decat pesterile si intunericul cedrilor Indiei, necunoscutele adancuri ale Piramidelor, criptele maretelor temple ale lui Isis; in misterele grecesti ale Masoneriei, mergand pe stralucitoarele drumuri ale intelepciunii deschise de marii initiati Prometeu, Dionisos si Orfeu, se afla formularea eternelor legi ale universului!” Aceasta legatura intre Masonerie si vechile credinte idolatre este marturisita de toate ritualurile ce sunt interpretate in timpul initierilor. Ca si in ritualurile vechilor credinte idolatre unde viata si moartea zeului erau imitate, in aceasta repetare imitativa a zeului, initiatul murind o data cu moartea patronului cultului, care intotdeauna era o persoana mitologica personificand Soarele sau natura care moare iarna si invie primavara, tot astfel se intampla si in cea de-a treia treapta a initierii in Masonerie, cand este repetata moartea lui Hiram – patronul Masoneriei, repetare in care initiatul este supus acelorasi lovituri, cu aceleasi instrumente si in aceleasi zone ale corpului ca si Hiram. Dupa cum marturiseste un important francmason, Hiram este “ca si Osiris, ca si Mithra, ca si Bachus una din personificarile Soarelui.” Astfel Masoneria este, cum s-a si recunoscut, o religie foarte diferita, separata si straina de credinta crestina. Acest lucru este aratat fara nici o indoiala de faptul ca ea are propriile-i temple cu altare pe care slujitorii lor le numesc “ateliere ce nu pot avea mai putina istorie si sfintenie decat Biserica” si le caracterizeaza ca fiind temple ale virtutii si intelepciunii unde Fiinta Suprema este adorata si unde este invatat adevarul.
Isi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptarii – botezul masonic, ceremonia recunoasterii conjugale – casatoria masonica, ritualul mortii, consacrarea templului masonic si altele. Isi are propriile initieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhica proprie si o disciplina bine intemeiata. Din existenta agapelor masonice, a sarbatoririi solstitiilor de vara si de iarna se poate concluziona ca Masoneria este o religie fiziolatra (adorarea naturii). Este adevarat ca la prima vedere Francmasoneria se impaca cu oricare alta religie pentru ca nu da nici o importanta religiei careia initiatul ii apartine. Acest lucru se explica prin caracterul sincretic pe care il poseda, chiar acest caracter dovedind ca ea isi are radacinile in vechile credinte idolatre care acceptau spre initiere pe adoratorii oricaror alti zei. Dar ca si credintele idolatre, inciuda aparentului caracter de toleranta si acceptare a zeilor straini, prin acest caracter sincretic submineaza si treptat zdruncina increderea in celelalte religii astfel incat Francmasoneria, care incearca sa inglobeze treptat intreaga omenire si care promite perfectiunea morala si cunoasterea adevarului, astazi vrea sa se ridice in pozitia unei super-religii, privind la celelalte religii (neexceptand crestinismul) ca fiindu-i inferioare. Astfel induce adeptilor sai ideea ca numai in lojele masonice se taie si se slefuieste piatra cea necuprinsa si neinteleasa. Si faptul ca numai Francmasoneria creeaza o fraternitate excluzand orice alte legaturi (ce sunt considerate de Masonerie ca fiind inferioare, chiar cand e vorba de Biserica crestina) dovedind fara tagada pretentiile sale de supra-religie. Aceasta inseamna ca, prin initierea masonica, crestinul ajunge frate cu musulmanul sau cu budistul, in timp ce crestinul neinitiat in Masonerie devine pentru el un strain.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu